Romfilatelia a introdus în circulație emisiunea de mărci poștale Pisici, prilej de bucurie atât pentru iubitorii de animale domestice, cât și pentru filateliști.
Pisica domestică (Felis catus) este un mamifer carnivor de dimensiuni mici. Este singura specie domesticită din familia Felidae. Pisicile pot fi de trei feluri: pisică domestică, pisică de fermă sau pisică sălbatică. Spre deosebire de pisicile sălbatice, care trăiesc în libertate și evită contactul cu oamenii, pisica domestică stă în preajma oamenilor și își limitează instinctul de vânător la specii precum rozătoare și păsări de dimensiuni mici din arealul lor.
Similară anatomic cu celelalte specii de Felidae, pisica domestică are reflexe rapide, dinți ascuțiți, corpul flexibil, puternic și gheare retractabile adaptate vânătorii de pradă mică. Simțul mirosului și vederea nocturnă bine dezvoltate asigură un real avantaj la vânătoare. Deși este o specie sociabilă, pisica domestică vânează singură.
Modul pisicilor de a comunica cuprinde vocalizări precum mieunatul, torsul, piruitul, șuieratul, hârâitul, mârâitul, mormăitul, precum și limbajul corporal specific pisicilor. Acestea aud sunetele prea slabe și cele de o frecvență prea înaltă pentru urechile oamenilor. Ca animal de pradă, pisica domestică are cea mai dinamică activitate la răsărit și la apus.
Pisica Persană, regăsită pe timbrul cu valoarea nominală de 1,80 lei, este o rasă cu blana lungă, caracterizată prin fața rotundă, capul lat cu urechile poziționate îndepărtat, ochii mari, botul extrem de scurt și picioarele scurte. În Orientul Mijlociu este cunoscută ca pisică Iraniană sau pisica Shiraz. Aceste exemplare pot avea orice combinație de culori sau marcaje pe blană. Pisica Persană este în general descrisă ca fiind o pisică liniștită, cu un temperament pașnic.
La început a fost cunoscută ca pisica Agouti reprodusă din pisica pestriță argintie cu păr lung. Impreună cu pisicile argintii și smoke formau deja in 1902 o categorie separată de încadrare. Primul motan cincila a văzut lumina zilei, după toate probabilitățile, în 1885. Crescătorul acestuia, englezul Vallence, prin „împerecherea unei femele argintii pestrițe cu un motan smoke a creat-o” pe mama celebrului motan numit Silver Lambkin. Motanul a fost prezentat în 1888 la expoziția de pisici organizată în Cruptal Palace. Datorită renumelui cucerit, după moarte, la vârsta de 17 ani, a fost împăiat și este și astăzi o personalitate a Muzeului de Istorie Naturală din Londra. Un pasionat crescător de cincila a fost si unul din nepoții reginei Victoria, precum și prințesa Victoria al cărei motan, Puck al treilea de reproducere stătea la dispoziția doamnelor pisici în călduri contra prețului de 2,50 lire sterline.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei este redată pisica Siameză. Aceasta este una dintre cele mai distinctive rase de pisică asiatică. Siameza modernă se remarcă prin corpul cilindric, alungit și musculos și capul triunghiular ce formează un triunghi perfect din vârful nasului până în vârful urechilor. Ochii sunt albaștri, migdalați, iar urechile sunt de dimensiuni mari, late la bază și poziționate spre lateralele capului. Această rasă are gâtul alungit, coadă îngustă și blană fină, lucioasă, care aderă corpului. Siamezele sunt inteligente, sociabile, afective și jucăușe de când sunt pui și rămân așa și la maturitate. Acestea simt nevoia de interacțiune cu oamenii și compania altor pisici.
Pisica Siameză își are originile în Thailanda actuală și există de câteva sute de ani. Legenda spune că pisicile Siameze erau sacre și păzeau templele budiste. Culoarea originală a rasei Siameze era cea clasică, formată din extremitățile maro închis și corpul de culoare crem, însă crescătorii occidentali au dezvoltat mai multe culori, introducând alte rase în graficul de reproducere. Pisica Siameză originală avea strabism și bucle ale cozii care acum sunt considerate defecte grave.
British shorthair, regăsită pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei, este o rasă a pisicii tradiționale britanice. Se remarcă prin corpul îndesat, blana densă, fața și pieptul late, picioare groase și rezistente, lăbuțe rotunjite și o coadă de dimensiune medie. Capul este relativ mare și rotunjit, botul scurt. Are obrajii lați și ochi mari rotunzi. Urechile sunt late și depărtate. Cel mai comun colorit la această rasă este British Blue, redată pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei, ce se remarcă prin blana monocromă, gri, cu tente albăstrui și ochi portocalii. Blana pisicilor British shorthair este una din trăsăturile ce definesc rasa, fiind foarte densă dar fără subpăr și de aceea prezintă o textură pufoasă și nu lânoasă.
Pisica Bengaleză, ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei, este o rasă domestică creată prin împerecherea hibrizilor de pisică domestică cu pisica leopard Asiatică (Prionailurus bengalensis) și Mau egiptean, ce îi conferă acesteia strălucirea aurie a blănii. Una dintre cele mai distinctive caracteristici ale acestei feline este modelul său unic de blană ce se poate prezenta cu pete, rozete, săgeți sau model de marmură și culoarea acesteia. Pisicile bengaleze au un aspect atletic, cu mușchi bine definiți, creând un aspect sobru și echilibrat. Acestea prezintă oase cu pomeți înalți, contururi întunecate în jurul ochilor iar urechile sunt mici și ascuțite în jurul vârfurilor.
Pisica Bengaleză este o rasă relativ nouă care a fost creată inițial prin încrucișarea unei pisici leopard asiatice cu o pisică domestică din SUA. Pisica bengaleză își ia numele de la denumirea latină a strămoșului ei, Felis Bengalensis (Pisica Leopard Asiatică). Scopul dezvoltării rasei de pisici domestice bengaleze a fost acela de a păstra o cât mai mare asemănare fizică cu frumosul ei strămoș sălbatic și în același timp, noua rasă domestică a fost gândită să fie un companion de familie plăcut și de încredere.
Pe marca poștală cu valoarea nominală de 11,50 lei este ilustrată pisica Sfinx, cunoscută pentru lipsa de blană. Lipsa părului la o pisică este o mutație genetică de origine naturală deși această rasă a fost obținută prin împerechere selectivă. Acestea au un cap lung și îngust, pielea expune culoarea pe care ar fi trebuit să o aibă blana lor și de aceea poate prezenta un model pătat, tărcat, tigrat sau culoare difuză în puncte strategice ale corpului. Din cauza lipsei de blană acestea pierd din temperatura corporală mai repede decât alte pisici, ceea ce le obligă să caute surse de căldură. Această rasă este cunoscută pentru temperamentul extraordinar extrovertit. Exemplarele au un nivel ridicat de energie, curiozitate, afecțiune și inteligență.
Pisicile fără păr sunt cunoscute de generații întregi; se spune că aztecii creșteau pisici fără păr. Pisica Sphynx este prima rasă de pisici fără păr care a fost crescută în mod special pentru această caracteristică. Programul de reproducere a început în 1966 în Ontario, Canada când o pisică de casă a dat naștere unui pui mascul fără păr. Totuși, majoritatea pisicilor Sphynx născute azi descind din trei pui fără păr, găsiți în Toronto în 1978.
M. S.
